Sculptura este o artă a volumelor în spațiu care încearcă să atingă coarda sensibilă a persoanelor umane prin expunerea spațială a diferite obiecte reale, tridimensionale. Perceperea obiectelor tridimensionale poate avea loc atât vizual cât și pe cale tactilă. Aparent, sculptura se adresează văzului, dar în realitate această formă de artă se adresează, mai ales, tactilului. Din păcate, nu putem întotdeauna atinge o sculptură, așa cum ar fi firesc, dar putem cu ușurință compensa convențiile sociale de privire de la distanță a pieselor de sculptură prin vedere, ce are remarcabila proprietate de a transmite la creier și tridimensionalitatea obiectelor, întrucât vederea umană este stereoscopică.
Despre sculptori și modul în care ei s-au exprimat sculptând, în sensul ideii "clasice" de sculptură, folosind materiale naturale precum lutul, piatra și lemnul, cât și despre sculptorii moderni și contemporani, care adaugă noi fațete noțiunii de sculptură, prin folosirea unor materiale inedite, se poate scrie la nesfârșit.
Sculptura este tot atât de veche cât omenirea. În momentul când primii hominizi au început să-și creeze primele unelte din piatră, prin folosirea deliberată a unor pietre existente în natură, având anumite forme apropiate de utilitate, urmată de prelucrarea lor ulterioară pentru a deveni unelte mai eficiente, putem vorbi de existența unui "embrion" al sculpturii așa cum o percepem astăzi.